asa a fost si de data asta. mi-ai dat peste cap lumea. mi-ai spart micul glob de cristal si baloanele de sapun. mi-ai daramat castelul si mi-ai furat visele.
ai venit. si ai adus cu tine o canapea in camera mea goala, in care pana atunci fusesera doar trecatori. aveai de gand sa ramai.
mi te injectai in doze mici, dar direct in inima. ai creat obisnuinte si apoi dependente. imi alergai prin vene, dandu-mi furnicaturi. iti placea sa ucizi lent fiecare simtire, lasand urme, rani deschise in care mi te picurai. in final varsai lacrimi sarate pentru a nu ajunge sa ignor durerea datorita obisnuintei.
ai plecat. dar ai lasat canapeaua si un loc gol in urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu