doar eu. par singura fiinta vie din jur. dar nici macar nu ma simt asa. o amorteala imi anihileaza fiecare simtire si ma face sa ma simt goala in interior. zici ca sunt sub anestezie. nu ma simt in stare sa fac nimic mai mult decat ce trebuie neaparat.
nici frigul nu ma mai deranjeaza.
aud din cand in cand cate o picatura de ploaie lovindu-se de fereastra dar nici asta nu-mi mai gadila auzul ca pe vremuri.
sunt rece.
micuta bila din capul meu se loveste de toti peretii. inima inca bate amortita in piept. zvacnirile sunt din ce in ce mai lesinate. si totusi uneori tinde sa sara din piept. dar nu acum.
e gri.










