Pietre.

El era mic. Si statea in spatele unui geam. Mare. Si dincolo de geam erau oameni multi. Si el se uita in sus, spre ei. Si ii vedea frumosi. Si buni. Stia ca ei aveau puterea de a schimba lumea. Astepta. Astepta sa creasca si sa participe si el la schimbare. Intre timp spera. Si credea in ei. In cei din afara cupolei de sticla. Cei care puteau.

Dupa o vreme, oamenii mari nu mai pareau atat de mari. El crestea. Si incepuse sa vada cum unii oameni dau cu pietre. Dau unii in altii. Si lui nu-i placea si incepea sa planga si nu intelegea de ce sunt rai.

Apoi pietrele au inceput sa loveasca si cupola lui de sticla. Si l-au lovit si pe el. Si l-a durut. Si s-a simtit tradat. Incerca sa inteleaga ce facuse gresit, de ce incearcau sa il raneasca. El doar crezuse in ei.

Au inceput sa nu-i mai placa oamenii. Nu isi mai dorea sa fie ca ei. Era speriat. Dar nu avea de ales. Convietuia cu ei. Din interiorul cupolei de sticla, acum plina de sparturi si crapaturi. Ii vedea si ii auzea. Il dezgustau.

Iar intr-o zi, geamul s-a spart de tot. Si nu a mai ramas nimic. Nici urme, nici cioburi. Doar cateva taieturi pe care avea grija sa le camufleze bine. S-a trezit printre oameni. Aruncand cu pietre. La fel ca ei.

Pictura.

The Son of Man - Rene Magritte


Golconde - Rene Magritte


Evening Falls II (Le Soir qui tombe) - Rene Magritte


The Lovers - Rene Magritte


Lady Godiva - John Collier


The Scream - Edvard Munch


The Starry Night - Vincent van Gogh


Starry Night Over the Rhone - Vincent van Gogh


Departure of the Winged Ship - Vladimir Kush


Flight of the Sun - Vladimir Kush


Windmill - Vladimir Kush

Pink Mist.

"Erau multă frumuseţe şi mult desfrâu, multe ciudăţenii, străbătute şi de un fior de groază, şi mai erau şi multe amănunte care-ţi puteau face silă. Şi pretutindeni prin cele şapte camere, sumedenie de vise se perindau. Şi visele acestea se frământau încoace şi încolo, răsfrângând în ele culoarea încăperilor, bătând tactul năprasnicei orchestre, ca şi cum muzica n-ar fi fost decât ecoul pasului lor. Şi la răstimpuri răsuna glasul orologiului de abanos din sala de catifea. Şi atunci, o clipă numai, totul stă, totul tace, afară doar de glasul ceasornicului. Şi visele pe locul lor încremenesc, îngheţate. Dar ecoul repetat al orologiului amuţeşte — nu durase decat o clipă — şi iată, un hohot de râs uşor şi abia stăpânit se răspândeşte după el pretutindeni. Şi atunci muzica se revarsă în valuri, iarăşi, şi iarăşi visele se trezesc la viaţă şi se frământă încoace şi încolo, mai vesele ca oricând, răsfrângându-se în geamurile multicolore, prin care, de pe trepieduri, razele pătrund şuvoi."

(Edgar Allan Poe-Masca mortii rosii)

pink mist
- what happens when a person's body is blown up by a bomb, and the only thing left was a fine pink mist; no body parts, not even skin or hair, just mist.
- to lose oneself in a sexual fantasy or when you "go off on one" while shagging. to become unaware of ones surrounding due to a sexual day dream.

P.S. cititi tot: Masca mortii rosii

la capatul liniei, in directia din care bate vantul.

random thought.

copil, nu mai alerga dupa stele cazatoare. nu poti sa te agati de ele. nu le poti prinde si pastra in buzunar.

stranger.

sea of holes.

sea of hopes.

overexposed feelings.