04.11.2015

Eram singura acasa de dimineata. Am luat totul si am iesit sa plec. Am scos cheia sa incui.
Pentru un moment, inainte sa bag cheia, m-am asteptat ca cineva sa o incuie din interior.

03.11.2015

Omul absurd.
Mitul lui Sisif - Camus

22.10.2015

17.10.2015

16.10.2015

13.10.2015

Film color?
Despre relativitatea culorilor (subiectivitatea senzoriala si limitarile limbajului).
Relativitatea sentimentelor.

11.10.2015

E super complicat de scris cand iti pierzi antrenamentul. Nu antrenamentul de scris, de gasit cuvinte si de formulat. Antrenamentul de autoanaliza. In cuvinte.
Au trecut deja cativa ani de cand am hotarat ca supraanalizez, despic firul in 1000 si nu e ok. Oricum e pointless. Adica chiar e. Care sunt sansele sa mearga treaba asta cu asezarea sistematica a ceva atat de amorf?
Vezi 'Lupul de stepa'. Totul e asa. Tot incerci sa te reduci in concepte, in felii consistente, sa iti provoci senzatia ca totul merge pe o linie, ca are sens, ca te poarta unidirectional. Nope. Esti amorf si esti minunat. La fel e si lumea.
Acum chestia asta cu comunicarea verbala e cu dus si intors. Adica n-ai cum sa elimini conceptualizarea cu totul, ca nu prea am mai avea cum sa comunicam. Oricum e disfunctional asa cum o facem, ca avem notiuni diferite sub acelasi nume si nu suntem in stare sa conectam in mod real. Tudor zice ca asta e fain. Ca eu zic ceva, tu intelegi conform sistemului tau de repere, blabla. Nu cred ca e neaparat o problema de informatie deformata ci mai degraba o problema de complacere. Nu cautam mai departe de cuvant. Nu stim sa ascultam.


Memento:
10.10.2015 - am terminat filmul "100 de apeluri nepreluate" (ORWO 35mm b/w). Proiect inceput ca idee in Timisoara, august 2014, filmat la mare in aprilie-mai 2015, examen imagine in iunie 2015, refacut sunet pentru CineMAiubit.
http://vimeo.com/142003642 parola:cinemaiubit

04.10.2015

eu si Cristi ne-am dori un roadmovie. Cristi ar vrea un roadmovie in care masina sta. de ce sta?

poveste Tudor. in liceu, dupa ce si-a luat carnetul, obisnuia sa iasa cu fete cu masina.
seara de iarna. geamuri aburite. masina parcata pe marginea unui drum, inainte de intrarea intr-un sat. Tudor+gagica inauntru.
o caruta se opreste langa ei. oamenii incep sa dea tarcoale masinii. se tot fataie ceva vreme. cred ca e singura? vor sa o fure? Tudor priveste dinauntru.
aprinde farurile.
oamenii se sperie si pleaca.

30.09.2015

'Odihneasca-se in pace si pe-o parte si pe alta.' - coroana inmormantare.

28.09.2015

am vrut sa mor. am stat cateva zile in casa. am vazut ca nu se intampla nimic. am iesit pana la urma.

24.09.2015

Priveghere si Stalpi. Pomana. Un preot e chemat sa le tina in avans. Pentru un viu.
In caz de se intampla si preotul poate nu va fi prin apropiere. Sa fie cu toate gata facute.

14.09.2015

Stop. Nu imi place aici. Nu vreau nici altundeva. Nu am energie. Vreau direct acasa. Am treaba acasa. Da, vreau vacanta, dar trebuie sa-mi termin filmul. E prea tarziu acum sa plecam. Nu, nu, hai sa mai dam ture cu masina. Sunt trista. Imi pare rau. Imi vine sa vomit. Ma enervezi.

Padure.
trecem pe langa un om. se opreste din drum. ne face cu mana.
Sat Paraul Mare, Comuna Ceahlau. (?)
trecem pe langa un om. se opreste din drum. ne face cu mana.
trecem pe langa o tanti care sapa langa poarta. se opreste din treaba. ne face cu mana.
trecem pe langa o fetita cu capul mare care intra aproape in strada. pare sa faca semne sa oprim (?). face si ea cu mana.
trecem pe langa un om. se opreste din drum. ne face cu mana.
Padure.
'Unde zici ca iese drumul asta?'
'Nu stiu, n-am mai fost niciodata pe aici.'
niciun om.

Tudor vede niste ciuperci. opreste. se da jos. eu si Aris ramanem in masina. ascultam muzica. apare cineva pe drum, de dupa curba. Tudor e prin boscheti, abia il mai vad. vine inspre mine si se opreste cu cativa metri in fata masinii. nu se uita la mine. se uita dupa Tudor. stam asa cateva secunde. poate un minut. piticania este un pusti. vreo 13 ani. cap mare. trasaturi dubioase. fata un pic stramba. maini grosolane. trasaturi exagerate cu totul. Tudor se intoarce. intalnirea cu piticania are loc in fata masinii. piticania se indreapta spre el foarte familiar, ii da mana si il imbratiseaza. il intreaba 'ce face taicatu'?'. Tudor e perplex. piticania ne intreaba unde mergem. la deal. (directia opusa fata de el). yey. Tudor se urca in masina. pornim. piticania vine aproape de geamul meu si face cu mana. pornim mai departe.

ne plimbam. padure. sunt agitata. drum forestier mocirlos. benzi reflectorizante rupte cu semnul MTB Bicaz. ajungem la Bicaz? putem sa ne intoarcem prin alta parte?
inainte sa fim blocati in mocirla sau sa ajungem la Bicaz, Tudor decide sa ne intoarcem. evident vorbim in masina de cum ar fi sa ne intalnim din nou cu pustiu'. ma rog de Tudor sa nu-l ia cu noi.

il gasim mai la deal decat l-am lasat (asa zice Tudor). il luam cu noi. imi iau ghiozdanul de pe bancheta din spate. il tin in brate. il cheama Gheorghita. miroase a stana. taicasu' munceste la stana. cara o canistra ca de benzina. dupa cum o bataie, pare goala. Tudor intreaba ce-i cu aia. el urla 'A MEA!'. trecem pe langa un baiat. Gheorghita zice sa oprim. Tudor incearca sa-i propuna sa lase asta pe alta data. Gheorghita urla sa oprim. Tudor opreste. baiatul celalalt a trecut deja mai departe. nu se uita inapoi la urletele lui Gheorghita. plecam mai departe. Gheorghita il observa pe Aris. pune mana pe el. Aris e prea prietenos. Gheorghita isi baga capul intre scaune si se intoarce cu fata aproape de mine. imi spune ca sunt frumoasa. ma atinge. ma sperii. Tudor ii spune 'lasa fata in pace ca se sperie'. ma uit in fata. nu ma mai misc. nu imi vine sa cred ce se intampla. ajungem in sat (Paraul Mare iar). Gheorghita da semne ca am ajuns unde trebuie. Tudor da semne sa opreasca. Gheorghita urla 'MAI MERGI'. mai mergem. ajungem. il oprim in fata unei case. acolo era mai devreme fetita cu cap mare. apar mama si fetita. Gheorghita coboara. mama ne multumeste ca l-am adus. casa e banala. locul e banal. mama e normala. cred ca ma asteptam sa-l lasam la casuta lui ciudata de prichindel unde locuieste singur.

pornim mai departe. spre casa. ma uit intre scaune, aparatul foto al lui Tudor e inca acolo.
cand ajungem acasa, bunicul ne spune ca-l stie pe Ghiorghita. Ghiorghita fura. probabil ca are probleme psihice.




*basme - intalniri cu personaje mitice
*Pescuit sportiv
*Te mai uiti si la om

06.09.2015

Poveste tatal lui Tudor.
Strain venit in Romania. Nu vorbeste limba. E dus intr-o cabana intunecoasa in padure. E intampinat cu tuica, la foc. Se canta si se danseaza.
Se sperie. Nu stie in mijlocul a ce ritualuri a ajuns.

05.09.2015

Calatorie. Discutie in masina.
- la unii foarte pragmatica - ce se intampla acolo, locatie, oameni, arhitectura, masina, soferi, trafic, radar, drum. (Tudor si tatal lui).
- la altii foarte comtemplativa - minte eliberata de drum (spatiu=timp)

23.08.2015

Restaurant. Doua babe pe la 60 de ani stau la masa. Ringtone-ul uneia dintre ele "taxi du-ma unde vrei". Suparate catre un chelner: "vine cineva sa ne ia si noua comanda, sau trebuie sa venim la bar?". Comanda o bere pe care o impart.

08.08.2015

Vlad Balan. Bunica rusoaica. Copilaria in Rusia.
Cadoul de Craciun: un pui de elefant si un pian.
Revolutia bolsevica.
Elefantul este impuscat, iar caii tropaie peste pian.

10.07.2015

Giurgiu.

# SH. 3 etaje. unicul din oras.

parter. cosuri cu haine. un batran se plimba cu un metru de croitorie dupa el. ia masurile fiecarei perechi de pantaloni.

# strand proaspat deschis. zona centrala. multe shaormerii pe langa liceu.

pustani vin in bikini sa cumpere shaorma.

# magazin de haine. 2 cabine de proba goale.

golanii probeaza tricourile in mijlocul magazinului.

# iesire in oras. ture cu masina. 20km/h. numar infinit de ture.

# iesire in oras. Donaris.

Flickr. Album Donaris.

13.06.2015

Etajul 2.
O colega de-a lu' mama. Intreaga la cap. Se trezeste intr-o noapte cu impresia ca cineva e in casa. Urmareste sa o omoare. Singura scapare pe care o vede este sa sara pe geam. Se ridica din pat si merge catre fereastra. Deschide geamul. Da sa deschida sita. Sita e proaspat schimbata. Se deschide greu. Zgomotos. Se trezeste sotul.

30.05.2015

27.05.2015

NOCTURNĂ
GEORGE BACOVIA
1. EXT. NOAPTE. PIAȚĂ.
Bucureștiul este scufundat într-o ploaie de primăvară timpurie. Felinarele stradale și reclamele luminoase sunt dublate în reflexia bălților. Rețeaua de canalizare nu mai face față, așa încât apa intră într-un ritm de flux-reflux dirijat de pornirile și opririle mașinilor la semafor. Doar rareori trece câte un pieton pe stradă, alergând și sărind printre bălți.
Un observator privește de la adăpost. În colțul gurii îi apare un rânjet atunci când o domnișoară încălțată cu tocuri înalte încearcă să pășească peste un lac ca să traverseze, dar nimerește fix în el, apoi strâmbă din nas, se scutură în grabă și mărește pasul.
În intersecție, în stația de autobuz, se oprește un autocar. Trei pasageri coboară, își înșfacă rapid bagajele și autocarul pleacă. Un cuplu pornește alergând cu bagajele în brațe, prin ploaie, către scara de bloc de alături. Cel de-al treilea pasager este o femeie care se descurcă cu greu să care trollerul, cele două genți, rucsacul, sticla de 2l de apă înjumătățită și umbrela. Pleacă din stație cu ele grămadă în brațe și reușește să le aducă pe toate până la adăpostul vitrinei de unde observatorul privește imobil. Se apucă să organizeze bagajul încât să îl poată căra mai departe. Are gesturi agitate. Reușește să restrângă sacoșele și înainte să plece dă să îi lase sticla cu apă observatorului.
OBSERVATORUL: Nu beau, mulțumesc.
Observatorul scoate de sub haină o sticlă de 2l de bere și bea din ea.
OBSERVATORUL: Așa îmi place mie. Caldă.
Expresia femeii se schimbă rapid în scârbă și se grabește să se îndepărteze.
Observatorul rămâne imobil. Este un bărbat care arată mai bătrân decât este de fapt și probabil că ar arăta și murdar și ponosit dacă nu ar fi deja ud până la piele. Are părul încâlcit, cearcăne mari și ochi roșii, însă e proaspăt bărbierit și i se văd trăsăturile fine.
Rămas singur, observatorul continuă să privească meditativ.
Din cealaltă parte a intersecției se apropie un RATB. Observatorul traversează și urcă în autobuz.
2. INT. NOAPTE. AUTOBUZ.
În autobuz se află Observatorul și încă doi oameni: un bărbat și o fată care tresare la fiecare fulger și are tendința de a se ghemui și a se ascunde sub limita geamului. Observatorul privește pe geam culorile prelinse ale străzii.
Oprit la 3 ori la același semafor, Observatorul are timp să privească prin fiecare fereastră luminată a blocului alăturat: o pisica pe un pervaz, 3 cupluri care dansează latino, o fată care își schimbă hainele, o bătrână care își spune rugăciunile. Curentul filează. Aproape sincron luminile din apartamente se sting apoi se reaprind rapid.
3. EXT. NOAPTE. CARTIER LOCUINȚE+PENITENCIAR.
Ajunși la capăt de linie, cei doi bărbați coboară din autobuz. Au ajuns într-un cartier unde printre multele sedii și depozite se găsește un rând de case, iar vizavi un penitenciar. Observatorul își găsește un alt adăpost, sub o copertină și privește meditativ.
Celălalt bărbat se îndreaptă către o casă unde brusc s-a stins lumina unei ferestre de la etaj imediat după ce o siluetă micuță a țâșnit în pat. Bărbatul descuie poarta, apoi o încuie în urma lui. Face același lucru cu ușa, intră în hol și apoi urcă treptele. Bagă capul în dormitorul întunecos al copilei ce se preface dormind. Imediat ce bărbatul iese trăgând ușa după el, copila se ridică din pat și își sterge părul ud cu un prosop.
În camera de alături, bărbatul se așează și începe să cânte la pian.
De jos, Observatorul aude și începe să dirijeze. E din ce în ce mai implicat în proces, își flutură mâinile concentrat, face grimase de Celibidache.
În același timp în penitenciar se închid ușile grele ale celulelor deținuților întorși de la cină. Ei nu știu că afară plouă.
Porțile cad cu scârțâituri și lovituri metalice, pe rând, într-o progresie sonoră terminată în ecou.
Observatorul continuă să dirijeze în timp ce se aude o combinație de muzică de pian și de metale lovindu-se, ca o suprapunere de Debussy (Clair de lune) cu zgomotele stranii ale lui Nick Cave (From Her to Eternity).

Nocturnă - George Bacovia
Stau…și moina cade, apă, glod...
Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod –
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piața tristă.
Orașul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Și porțile grele se-nchid.
Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj –
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.

24.01.2015

IDEI PLATOU
#1 Oamenii nu mai au timp unii de ceilalti, abia se mai intalnesc, abia isi mai acorda atentie.

Un intreg film ce se desfasoara intr-un spatiu restrans - un lift, balcon, cabina de dus. -> spatiu sufocant, claustrant, care insa poate intari comunicarea dintre doua persoane, tinandu-le acolo, apropiate. 

 #2 Oamenii in varsta si efectul televizorului. Manipularea prin stiri care in unii instaureaza un regim al fricii ce duce la micsorarea din ce in ce mai tare a zonei lor de confort si depasirea tot mai rara a granitelor ei.

#3 Copiii - ca studiu al influentei pe care o are societatea asupra noastra. Doar in frageda copilarie efectul socialului nu e resimtit atat de acut, copilul fiind ghidat doar de instincte, naivitati si curiozitati, unele dintre cele mai primare. Exemple: 

- acceptarea naturala a mortii, a cruzimii, acceptarea speciei [Domestic - copila care ucide gaina, The Seventh Continent - copila care nu se teme de moarte].

- lipsa de inhibitii - o fetita se dezbraca la gradinita in timpul pranzului pentru a-i arata unui coleg cum arata o fata -> pt ca acesta sa nu se sperie daca isi va vedea sotia vreodata dezbracata in baie.

- sexualitatea - cumva fara responsabilitate morala [swingers]: adulter acceptabil; animalicul, instinctul de reproducere dinaintea asumarilor sociale - in jocurile cu papusi, fiecare fata are o Barbie. La un moment dat una dintre ele primeste si un Ken. Asadar grupul are acum mai multe papusi Barbie si un Ken, care este pe rand cu fiecare Barbie.
- curiozitati - o fetita scoate ochii papusilor pentru a vedea pe acolo ce au in cap. Cand descopera ca nu au nimic, le arunca. Nu vrea sa se joace cu papusi proaste.

- mitologizarea si hiperbolizarea - un copil este avertizat ca trebuie sa isi termine mancarea, altfel vine tanti Tanta de vizavi cu pisica ei (pe care le vede intotdeauna la fereastra) sa ii manance toata mancarea. Copilul goleste farfuria.

- naivitati si teorii proprii - eu credeam ca toti oamenii sunt romani si ca la munte si la mare nu locuiesc oameni.

21.01.2015

Cersetorul de suflete

Inspirat din Giovanni Papini – Povestiri stranii

EXT. SEARA. STRADA ORAS.

Iarna, frig, vant nervos, clopote.

Un barbat de aproximativ 28 de ani, imbracat intr-un palton gri cu aspect invechit, intra intr-o cafenea.

INT. SEARA. CAFENEA.

La mese sunt asezati oameni cu chipuri somnoroase si palide, ca de ceara, datorita luminii.

Barbatul are in fata o ceasca plina cu cafea, un teanc de foi albe, numerotate, pregatite. Masa lui este orientata catre fereastra. Se uita absent cand peste hartiile goale, cand pe fereastra.

INT. NOAPTE. CAFENEA.

[doua cafele si trei ghemotoace de hartie mai tarziu]

Lasa pe masa plata in maruntis, golindu-si buzunarele, si iese din cafenea.

EXT. NOAPTE. STRADA ORAS.

Scriitorul merge hotarat, parand sa aiba o directie. Ajunge in fata unei case, scoate o cheie din buzunar, da sa intre, dar se intoarce brusc si se indreapta din nou catre centrul orasului. Merge repede, privind inainte, iar cand trece cineva pe langa el se uita curios, studiindu-l aproape agresiv. Se opreste la semafor, in intersectie si asteapta, analizand in continuare chipurile din jur. Unele chipuri sunt interesante: un barbat singur, intre doua varste, cu chip brazdat de cute stranii; un tanar infasurat intr-o pelerina, cu parul ciufulit si ochii incercanati, rosii si adanciti in orbite; un batran span ce fredoneaza incetisor pe un ritm trist un motiv popular spaniol.

Traverseaza si ajunge pe malul unui rau [Dambovitei] si se aseaza sub un stalp de iluminare stradala, rezemat de balustrada.

Strazile sunt intre timp din ce in ce mai pustii. Doar cativa oameni apar trecand ca niste umbre grabite prin lumina becului, indepartandu-se apoi din nou in intuneric. Scriitorul intoarce capul dupa fiecare umbra, iar pe una dintre ele o urmeaza si o ajunge rapid din urma. Il opreste. Este un barbat de 35 de ani, nici frumos nici neplacut la vedere, cu privirea calma, barba, imbracat intr-un palton negru gros in stare buna. Barbatul se da inapoi speriat si face un gest involuntar defensiv cu bratul. Scriitorul intra in vorba.

SCRIITORUL: Nu va temeti, domnule, (cu glasul cel mai bland cu putinta) nu sunt hot sau criminal. Nici macar cersetor. Sau da, cersetor da, dar nu bani cer. Voiam sa va rog sa-mi spuneti povestea vietii dumneavoastra.

Barbatul casca ochii mari si se trage din nou inapoi. Scriitorul continua cat mai calm cu putinta.

SCRIITORUL:  Probabil ca ma credeti nebun. Nu sunt. Poate ceva asemanator sunt, dar nebun nu. Sunt scriitor si am de scris pentru maine o povestire. De aceea doresc sa-mi spuneti cine sunteti si cum a fost viata dumneavoastra pana acum, pentru a putea face din ea subiectul povestirii mele. Va rog, am nevoie de dumneavoastra, caci dumneavoastra sunteti cel pe care il cautam si cu materialul pe care mi-l veti da voi scrie poate capodopera mea!

Barbatul pare miscat si privirea lui nu mai este terorizata, ci cu mila.

BARBATUL: Daca intr-adevar credeti ca viata mea ca este necesara, eu n-am nicio problema sa va povestesc, cu atat mai mult cu cat este extrem de simpla. M-am nascut acum treizeci si cinci de ani. Ai mei erau instariti. Oameni onesti. Tata a fost functionar iar mama lucra la covoare. Am fost singurul copil. La 6 ani m-au dat la scoala. Am trecut prin scoala primara, gimnaziu, liceu. Eram un elev mediocru. Am facut apoi facultatea, iar la 24 de ani mi-am luat diploma si apoi tata mi-a gasit de lucru la caile ferate si mi-a prezentat logodnica. In prezent, lucrez opt ore pe zi, insa munca nu-mi solicita decat putina memorie si rabdare. La fiecare sase luni salariul meu creste automat cu 300lei. Stiu ca la 64 de ani voi avea o pensie de 895lei. Logodnica prezentata de tata e actuala mea sotie. Nu suntem genul sentimentali. Ne-am casatorit la un an dupa ce ne-am cunoscut, an in care am vizitat-o de trei ori pe saptamana, iar de ziua ei si de Craciun i-am dus cadouri si am sarutat-o. Avem impreuna doi copii: un baiat si o fata. Baiatul are zece ani si va fi inginer; fata are noua ani si va fi invatatoare. Traiesc linistit. In fiecare dimineata ma trezesc la opt, iar la noua seara merg intr-o cafenea unde vorbesc despre ploaie si despre zapada, despre razboi si despre minister cu patru colegi de birou. Iar acum ca v-am satisfacut curiozitatea lasati-ma sa plec, caci voi intarzia acasa.

Barbatul, foarte calm, da sa plece.

Scriitorul ramane pe loc, vizibil tulburat, intristat.

Barbatul o luase deja din loc, cand scriitorul inca nauc, dar incapatanat il ajunge din urma si intreaba:

SCRIITORUL: Dar serios ca nu mai exista si altceva in viata dumneavoastra? Nu vi s-a intamplat niciodata nimic? Nimeni n-a incercat sa va omoare? Nevasta nu v-a inselat? Superiorii dumneavoastra nu v-au persecutat?

BARBATUL: Nu, nu, nimic din toate astea [politetea lui devine usor iritata). Absolut nimic. Am o viata calma, disciplinata, fara socuri sau aventuri…

SCRIITORUL:  Chiar nimic, domnule?  Nu pot crede ca nu vi s-a intamplat nimic, niciodata. Incercati, va rog, sa va amintiti! Scormoniti-va memoria!

BARBATUL: Va asigur ca n-am avut nicio aventura [spuse cu un ultim efort de politete], cel putin pana in seara asta. Intalnirea cu dumneavoastra, domnule, a fost cea dintai aventura a mea. Daca aveti neaparat nevoie, povestiti-o pe aceasta.

Fara sa mai dea sansa continuarii discutiei, omul pleaca ridicand in graba mana, in semn de salut.

Scriitorul mai ramane cateva clipe nemiscat privind in gol in directia celuilalt.