Procust.

rebirth.

timp incert.

Materiale:
-tempera- alb, rosu, negru

-cerneala neagra

Culori.

O gripa m-a tinut in casa cateva zile saptamana trecuta si m-am jucat un pic cu culorile. Nu sunt mare lucru, sunt facute fara contur initial, direct in tempera cu foarte multa apa.
La prima, fundalul nu este un albastru-verzui asa intens, sunt mai degraba niste griuri colorate, dar aveam culorile la aparatul foto setate asa si nu am mai stat sa schimb :">.

intre pereti verzi II.

sticker taped :D.

© sadikone

unforgiven II.

wish you were here. interview with the vampire.

one tree hill.

pozele ramase dupa ce am facut rochia.

dezastrele repetate au condus la...

...opera de arta de pe usa a.k.a. "gaura neagra"

iar asta...:))...este cred ca primul desen pe care l-am avut vreodata pe usa...de pe vremea cand ascultam simple plan si rebelde, vorbeam spaniola iar peretii imi erau bleu spalacit. la fel si mintea :-?.

calcam in soare.

calcam in soare zilnic.

sunt lucrurile marunte de peste tot. cele pe care nu le vedem.

intrucat sunt groaznica la desenat fiinte umane, tipa este inspirata dintr-un desen. as preciza sursa daca mi-as aminti exact, dar il am de mult timp deja. o sa incerc sa caut.

materiale:

partea superioara: pix negru, cerneala neagra [din rezerve].

partea inferioara: cerneala neagra, cerneala portocalie, acuarele.

ow si...ceva pasta corectoare. mai multa decat necesara :-L.

schita initiala. post it. 4 a.m.?

apus.

Ma urmareste imaginea unui apus vazut acum ceva vreme. E unul din momentele in care mi-a parut extrem de rau ca nu am avut camera la mine. Era un tablou superb, picurat cu rosu, oranj, violet. Vizavi se contura luna. Scheletul unei luni pline deasupra unor blocuri in ale caror ferestre se reflecta soarele pe sfarsite. Nu i-am dat mare importanta atunci, dar imaginea mi-a ramas in minte. Si cu acel apus, cred ca a inceput sfarsitul unei perioade.

undeva in octombrie...

gol.

sunt intr-un balcon. nu, nu Verona secolului XVI. nici Neverland, Wonderland sau Narnia. nici intr-un basm ca sa fim siguri macar ca binele si iubirea triumfa si Fat Frumos si Ileana Cosanzeana nu se pot indragosti decat unul de celalalt. doar Giurgiu. fara unicorni, curcubee si copii care nu cresc niciodata, fara praf de zane si de stele si fara tipi buni la balconul de vizavi.
doar eu. par singura fiinta vie din jur. dar nici macar nu ma simt asa. o amorteala imi anihileaza fiecare simtire si ma face sa ma simt goala in interior. zici ca sunt sub anestezie. nu ma simt in stare sa fac nimic mai mult decat ce trebuie neaparat.
nici frigul nu ma mai deranjeaza.
aud din cand in cand cate o picatura de ploaie lovindu-se de fereastra dar nici asta nu-mi mai gadila auzul ca pe vremuri.
sunt rece.
micuta bila din capul meu se loveste de toti peretii. inima inca bate amortita in piept. zvacnirile sunt din ce in ce mai lesinate. si totusi uneori tinde sa sara din piept. dar nu acum.

e gri.