perfectiune.

n-am crezut niciodata in ideea de perfectiune absoluta, ca ideal suprem. credeam insa in perfectiunea relativa. ca fiecare cauta o anumita perfectiune. stiam ca nimeni nu e perfect dar credeam ca exista cineva perfect pentru fiecare. cineva perfect pentru mine. cineva care sa ma completeze. acum tind sa cred ca nimeni nu e perfect pentru nimeni. si daca sa zicem ca ar fi, probabil nu o sa il gasim niciodata. cine stie prin ce colt al lumii e? cine stie in imperfectiunea cui se scufunda? cine stie al cui imperfect este? sau poate mai este perfect pentru inca cineva...