Ia stai. Primăvara, păsărelele care se sfădesc printre mugurii plopilor. Noaptea, cotoii care fac o hărmălaie infernală, răţoii care fugăresc raţele pe Sena şi, bineînţeles, îndrăgostiţii. Nu-mi spune că nu-i vezi, sunt peste tot. Săruturi interminabile, pline de salivă şi cu umflătura de rigoare din blugi, mâini care se pipăie şi băncile ocupate. Simt că o iau razna. Atâta tot.
Da, simt că o iau razna. Atâta tot.
Eşti invidioasă? Duci dorul?
Eu? Invidioasă? Să duc dorul? Nununu, să fim serioşi... cred că glumeşti.
(...)
Pffffff, nu contează. Asta ar mia lipsi: să-i invidiez pe tâmpiţii ăştia care obosesc pe toată lumea cu dorinţele lor. Oricare ar fi ele.
(...)
Dacă sunt invidioasă!!! Chiar nu se vede? Nu vezi că sunt invidioasă de-mi vine să plesnesc, chiar nu vezi că-mi lipseşte dragosteaaaa.
Nu vezi toate astea? Ei bine, ar fi cazul să le vezi..."
Semăn cu un personaj de-al lui Bretecher: o fată aşezată pe o bancă, cu o pancartă în jurul gâtului: „vreau iubire” şi cu lacrimi care ţâşnesc ca două fântâni din ficare ochi. Mă şi văd. Ca într-o poză."
"Dar nu fusesem in stare sa prevad nimic, iar inima mea se fransese definitiv pe un peron de gara, intr-o seara de duminica. Iar pentru ca nu ma mai puteam schimba, ma izbeam de toti si de toate."
Anna Gavalda-As vrea sa ma astepte si pe mine cineva
Imi numaram zilele in el...de cate ori il vedeam...si de cate ori nu. Si strazile mi le aminteam doar pentru ca purtau prezenta lui.
Mi-e dor si doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu