De ceva vreme tot am impulsul de a scrie. Si deschid blogul si il inchid din nou. Am pretentii mari de la mine de obicei. Si daca nu am o idee sau macar un punct de plecare, nu prea incerc sa fac lucruri doar ca sa fie facute. Asta m-a impiedicat deci sa scriu in ultimul timp. Oricum, recunosc ca nu prea stau sa-mi fugaresc ideile prin minte. Uneori ma trezesc in cap cu cate ceva si abia apoi incerc sa ma gandesc cum sa exprim respectiva tema. Iar daca nu e sclipirea initiala, nu incerc sa fortez procesul. Dar aici ma refer doar la textele dubioase si abstracte. Si cam asa sunt majoritatea postarilor mele. Scriu pentru mine. La fel cum si fac poze pentru mine. Nu ma adresez cuiva, iar postarile mele par foarte impersonale uneori. Dar pe cat de nepersonale ar putea parea, pe atat de personale sunt de fapt. Eu sunt subiectul fiecarei scrieri dar totusi nu sunt. Da, totul pleaca de la mine, din experiente reale, si totusi Escape-to-the-Stars e altcineva decat eu cea de zi cu zi. Dar e parte din mine. Ma ascund dupa niste masti, altele la fiecare postare. Dar chipurile conturate s-ar putea sa spuna mai multe despre mine decat as putea spune eu in mod direct. Si nu din datorie pentru cititorii pe care s-ar putea sa-i am totusi, desi, poate spre rusinea mea, niciodata nu vorbesc cu ei...adica voi, ci doar din datorie fata de mine insami, simt nevoia sa scriu.
Deci, ce-am mai facut in ultima perioada? Mi-am redirectionat cautarile. De fapt nu stiu daca exact redirectionat, cat recunoscut ceea ce era deja acolo. De cand eram mica, si pana nu demult, spuneam ca imi doresc sa gasesc o chestie stabila, de care sa ma agat si sa raman in starea aia de echilibru permanent. De o vreme, simt insa nevoia sa ma eliberez si sa zbor. Vreau sa am curajul sa ies din perimetrul de comfort si sa vad oameni diferiti, locuri diferite, situatii. Vreau sa experimentez. Vreau sa-mi iau o dubita hippie si sa ma plimb.
M-am metamorfozat. Probabil ca inca fac asta. Maine, poimaine, cine stie, poate o sa ies din cocon si o sa-mi iau aripile la purtare. De fapt am zburat deja de cateva ori. Mai am doar un pic de lucrat la mentinerea in aer.
Dintre ultimele cugetari ale mele, ar merita mentionate doar vreo doua. M-am convins si eu ca e reala chestia cu “ce nu te omoara te face mai puternic”. Adica din greseli chiar se invata. Portie dubla chiar. La fiecare problema, inveti ceva cand o provoci, si apoi mai inveti ceva cand o rezolvi. Mi s-a intamplat de cateva ori sa schimb cate ceva la mine, sa-mi schimb abordarea cu privire la ceva, sau doar sa constientizez ceva apoi sa ma trezesc in mijlocul confuziei, sa ma conving ca am pierdut cine stie ce parte irecuperabila din mine si sa-mi doresc sa nu fi incercat nimic. Apoi sa ma dezmeticesc, sa ajung unde trebuie si sa-mi dau seama ca de fapt nu am pierdut nimic, ci am evoluat. Trebuie sa te dezorientezi ca sa gasesti noul drum. Si e exact ca in unele dimineti, cand e frig si urat afara, dar doar asa, prin ceata, poti privi soarele in ochi.
Si am mai avut o revelatie: am constientizat existenta griului. Am renuntat la a mai eticheta totul cu alb sau negru si de acum incerc sa vad caile de mijloc. Am vazut mult timp, in gri, doar rutina si banalitate. De asta mi-a placut sa ma joc de-a alesul doar intre alb si negru. Dar nuantele de gri de fapt ne fac oameni diferiti, complicati, frumosi. Avem si binele si raul in noi si nici macar nu trebuie sa alegem dintre ele.
Pentru ca nu mai prevad pentru viitorul apropiat inca o postare in care sa ma adresez unui “tu” concret, si de asemenea pentru ca mai e destul de putin pana se termina anul, va recomand cu caldura rezolutiile de Anul Nou. Da, sunt chestiile alea pe care vi le propuneti, gen “voi fi mai tolerant” sau “nu voi mai uita sa-mi hranesc cainele”. Nu trebuie sa va ghidati dupa ele constant, dar s-ar putea sa ajute si doar faptul ca va ganditi ce va doriti de la voi. Probabil ca unele dintre ele se vor schimba pe parcursul anului, dar scopurile ne pun in miscare. Si chiar daca ne reorientam pe parcurs si nu atingem scopul, drumul in sine e de multe ori mai important decat scopul.
'I won't spend my life confronting the real
What about living without established frontiers?'
'What about casual friends for a couple of miles?'
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu