a venit de nicaieri. de fapt...cred ca de undeva din trecut. il credeam o fantasma, desprinsa din partituri vechi, uitate si prafuite. imaterial. il speram o molie, una care rontaie trecutul inainte de a trece mai departe. credeam ca va disparea la urmatoarea clipire. am strans din ochi si apoi i-am deschis. fluturele inca era acolo. pe mana lui. am ridicat privirea. i-am vazut zambetul. si am simtit sa se bucura ca sunt aici. ca m-a gasit. si i-am intalnit privirea. credeam ca vede in mine si intelege.
dar fluturele s-a desprins de pe mana lui, s-a rotit imprejur, apoi s-a oprit pe mana mea. el mi-a luat mana intr-a lui. si fluturele s-a speriat. a zburat terorizat, haotic, pana mi s-a oprit pe buze. si inainte sa-mi dau seama, l-am inghitit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu